Moșia Galicea Mare

1849

Dintr-un document emis la 1849 rezultă că moșia Domnitorului Gheorghe Bibescu din Galicea Mare avea 19526 pogoane din care o suprafață importantă era ocupată cu vii.

1896

În 1896 moșia Galicea Mare intră în proprietatea prințului George Bibescu, fiul domnitorului Gheorghe Bibescu.

1902

În 1902 acesta donează o parte din moșie fiului său George Valentin Bibescu.

1903

În 1903 intervine partajul de avere între George Valentin și sora sa Nadejda Stirbey pe tema moșiei Galicea Mare.

1912

În 1912 George Valentin Bibescu înființează o nouă plantație de 15 ha viță de vie cu următoarele soiuri - Fetească Albă, Cabernet Sauvignon, Muscat Ottonel, Alicante Bouschet, cu soiuri altoite de la pepinierele Stirbey.

1915

Corpul central al cramei Pivnițele Plaiului Smârdăceți a fost construit la inițiativa lui George Valentin Bibescu. Crama a fost construită în anul 1915 după un model franțuzesc din cărămizi, bolți la intrare, uși masive cu elemente de feronie. 

1916 se poate considera ca fiind primul an de vinificare în cramă, primul vin realizat pentru George Valentin Bibescu și Matha Bibescu.

1940

Crama a fost cumpărată de Petre Durlănescu care a adăugat turnul, construit cu elemente decorative specifice oltenești. Anexele cramei cu arhitectura specifică grajdurilor de curte nobiliară au fost construite tot de către Petre Durlănescu.  

1949

La 8 iunie 1949, în sat se înființează CAP-ul DEZROBIREA MUNCII, prima unitate de acest fel din județ, via, având o suprafață de 50 ha, intră în componența IAS Giubega. Începând cu anul 1956 se vor mai planta 35 de ha cu soiuri ca de exemplu Riesling, Fetească Albă, Tămâioasă Românească, Fetească Neagră. În perioada comunistă, la întrunirile CC al PCR de la Sinaia, se servea vin de Galicea Mare de pe fostele vii Bibescu - Durlănescu.

2015

Actualii proprietari Iosefin Florea și Monica Petrică achiziționează crama și 50 de hectare de viță de vie și încep reabiliatrea plantației și restaurarea cramei și a anexelor acesteia. 

2016

La 100 de ani de la primul vin, noi proprietari au readus crama și vinurile la faima și calitatea deodinioară.

George Valentin Bibescu, nepot al domnitorului Gheorghe Bibescu, pretendent de drept la tronul țării, din copilărie a fost atras de „ispita adâncimilor, nefrica de înălțime și dragostea de plutire” este fondatorul Automobil Clubului Român în 1904, iar în 1909 a înființat Clubul Aviatic Român și Liga Națională Aeriană în 1912, a dobândit o faimă considerabilă în plan internațional, devenind președinte al Federației Aeronautice Internaționale. George-Valentin Bibescu este fondatorul aeroportului Băneasa din București, care a luat naștere pe fosta moșie a mătușii sale, Maria Bibescu, contesă de Montesquiou-Fézensac. 

În 1902, s-a căsătorit cu Martha Lahovary. Scriitoare, om politic, o femeie răpitor de frumoasă, cu o inteligență strălucitoare, prințesa Martha Bibescu a fost una dintre cele mai distinse personalități ale aristocrației europene din secolul XX. Descendentă a ilustrelor familii Lahovary și Mavrocordat, a fost o figură-cheie în diplomație și literatură. Legăturile Marthei Bibescu cu mari oameni politici ai vremii sunt binecunoscute, fiind chiar bănuită de spionaj. Frumoasă, șarmantă și inteligentă, a știut întotdeauna să gestioneze cu naturalețe relațiile cu cei mai importanți bărbați ai Europei, a avut relații uimitoare în cercurile politice europene și americane a perioadei interbelice. Ea a părăsit România în septembrie 1945.

Cât despre vinul lui Durlănescu se zicea că “dacă consumai un litru de vin, pornit la drum, nu reușeai să ajungi până în dreptul morii din sat.” O mare căutare a vinului de Galicea Mare era în rândul medicilor de la București și Cluj, centre medicale frecventate de către galiceni. Ales primar al comunei, foarte darnic în ajutorarea săracilor, Durlănescu nu a avut o viață tocmai ușoară, prima lui soție fiind împușcată accidental în cârciumă în urma unei altercații iar el răzbunându-se, omorându-l pe făptaș. Deși Petre Durlănescu nu era consumator de vinuri, “vinul său roșu Bordeaux” era considerat cel mai bun din zonă dar avea și un concurent vinul lui Boghici, ale cărui vii erau peste deal de cramă. 

În mentalul colectiv a rămas vie amintirea vinurilor moșiei, tămâioasa cu parfumul său frumos, bordeaux-ul exclusivist, feteasca jucăușă și pinotul 

Azi toate clădirile au fost complet restaurate cu o atenție deosebită la toate detaliile arhitecturale specifice atât perioadei Bibescu cât și a celor decorative specifice oltenești introduse de către Durlănescu. Interiorul fiecărei încăperi evocă moștenirea aristocratică a locului și reușește să refacă atmosfera Belle Epoque, a unei vieți tihnite, pline de savoare și gust.